... stați așa, să potrivim putin jaluzelele din pleoape, nu prea mult... așa. Ooo, suntem în Brașov! (aceasta este o amintire frumoasă:) Suntem în camerele de hotel. Alea sunt postere? Aaa, nu, sunt peisajele de pe geam! Mamă, chiar suntem în Brașov, după un început de școală ca mai toate altele (numai că toate par, succesiv, mai lungi decât celelalte), suntem în Brașov, e cald, e frumos, covrigii Petru aburesc, pietonalul ne strigă, Centrul Cultural Reduta ne așteaptă... să pornim în explorare deci!!
De pe 3 pe 6 (luna curentă) în minunatul Brașov (centrul vechi, mai exact, ca să fixăm coordonatele spatiale și temporale) am participat la Festivalul International de Teatru pentru Adolescenți "Euroart", editia a X-a. Prilej să ne umplem de teatru tomnatic și de porumbei, și de aer frumos (Euterpe, du-te de aici, că nu scriem poezii acum!). Asa că, de undeva din noi, a izvorât un monstruleț micuț entuziasmat de care noi ne-am amuzat teribil întemeind un întreg concept: "Les paysans à Brasov" sau "Das Bauern in Kronstadt" care părea să ne coloreze umbrele... (apropo de asta, am încercat să ne împrietenim cu clovnii de pe pietonal, nu ne-a prea mers.) Ca s-o scoatem din ambiguitate, ne-am dat frâu liber entuziasmului și bucuriei că eram acolo, atingând și cele mai înalte culmi ale inocenței și uitării de sine. Știți ce? Ambiguitatea e ca praful... niciodată nu poți să-l ștergi pe deplin!
Ca să revenim, am văzut spectacole frumoase: Edith, după Piaf, spectacol al Teatrului Metropolis din București (care ne-a făcut pe toți să fredonăm "Padam-Padam!" în dorul youtube-ului de acasă... și să credem pentru momente bune că Edith încă e pe scenă - Claudia Negroiu) și Prah, spectacol al Teatrului Maghiar din Timișoara (care ne-a făcut să ne dăm seama cam cât de tare e teatrul dacă poți să-l înțelegi chiar și atunci când nu înțelegi o iotă din ce spun actorii pe scenă). Am văzut și spectacolele frumoase ale celorlalte trupe invitate. Am jucat și noi. Parcă găsisem noi odată Rețeta asta a Dragostei, da' rău ne pare că n-am notat-o undeva... In orice caz, Marius Cisar a salvat situația de data asta. Am văzut apoi un film - în deplină solidaritate a îngrămădelii în camera de hotel - Noises Off (Atelierul RECOMANDA). Si, bineînțeles, am făcut poză pe Strada Sforii (tradiție de Atelier).
Inevitabil, ne-am luat rămas bun de la Brașov și de la toate minunățiile lui. Tot drumul ăla cu serpentine numai la asta ne-am gândit!
P.S. Mulțumim Centrului Cultural German și Alianței Franceze Brașov, reprezentate prin doamnele Elena Anghelescu si Elise Wilk, pentru oportunitate și le admirăm călduros munca și dedicația pentru acest festival, pe care noi îl așteptăm de fiecare dată cu ardoare!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu