Teatrul

E un mușchi. Teatrul din noi e un mușchi... pe care trebuie sa-l lucram fără încetare, altfel se lasă, se atrofiază. Ei, din punctul asta de vedere, sunt și oameni pe care ii putem numi "culturiști", pe buna dreptate, oameni care au astfel de mușchi viguroși și umflați, acoperiți cu un strat de piele bronzat și uleios, numai buni de arătat, adevărați Arnold Schwartzenneger "teatrali" (aici imi pare rau ca nu am gasit o metafora si pentru "patratele", dar am sa ma mai gandesc).
Noi nu vrem sa fim chiar asa, noi ne dorim doar un suflet zvelt, care sa reziste la o alergatura zilnica prin jungla asta inconjuratoare. Un suflet atletic. Si pentru asta facem exercitii de intretinere a teatrului din noi. Vedem, citim, jucam. "Am vazut, am inteles, am reactionat!" Il intindem si-l contractam pe ritmurile vreunui dramaturg sau regizor (doar nu de capul nostru), lucram la scaunul de spectator, ii dam fibra de lectura, urcam si coboram de pe scena (nu va inchipuiti cat de inalte sunt scenele teatrelor din ziua de azi!), il pregatim incet-incet sa ridice greutati... Hamlet, sau cum sa tii pe piept vreo 50 de kile... Nu multi ajung acolo. Unii ajung deja extenuati. Altii de-abia se incalzesc. Fiecare isi cunoaste teatrul din el si limitele lui, dar la finalul zilei, cu totii aratam mai bine dupa programul nostru de exercitii. Asa ca, vreti sa va mentineti tonusul? Recomandam dieta si teatrul.

Sabi-bu